Biserica Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul,Biserica Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul Vaslui, Biserici Biserica Ta..

Biserica Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul

Vaslui, str. Stefan cel Mare nr. 58

Ctitorita in anul 1490 de catre Stefan cel Mare ca paraclis al curtii domnesti, pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea. Potrivit marturiilor calatorilor straini, în secolul al XVII-lea, lacasul era pictat la interior, în tehnica fresca. Impresionante erau scenele: „Judecata de Apoi”, de deasupra portalului, si  „Iisus Pantocrator”, de pe cupola din naos. A fost reconstruita, pastrându-se planul, în 1820, de catre Maria Cantacuzino, vaduva fostului mare logofat Costache Ghica (1745-1818), proprietar al târgului Vaslui. În 1894, Grigore Ioanid împodobeste interiorul cu pictura murala. Înfatisarea de astazi se datoreaza lucrarilor de restaurare din 1913-1930.

Desi transfigurata de interventii moderne, biserica ramâne un monument reprezentativ al arhitecturii din epoca lui Stefan cel Mare, datorita particularitatii pronaosului supralargit, solutie preluata ca model în construirea bisericilor de oras din vremea marelui voievod.

De plan triconc, intrare vest, zidita din piatra si caramida, acoperis tip sarpanta si învelitoare din tigla, initial sindrila. Plastica decorativa a fatadelor este realizata din arcaturi oarbe si ocnite de  piatra si caramida aparenta, discuri din ceramica smaltuita (ornamentate cu motivul solar, stema dezvoltata a Moldovei, animale fantastice), elemente de piatra profilata în stil gotic (soclu, contraforturi, cornisa, ancadramente cu deschideri în arc frânt, ogival si dreptunghiulare, cele din urma marcate de ciubuce rotunjite si în cruce). Pe fatada de vest se pastreaza pisania în limba slavona, daltuita în piatra în anul 1490.

Daca planimetria  si aspectul exterior ne ofera imaginea unui monument din epoca lui Stefan cel Mare, spatiul interior apartine secolului al XIX-lea, neoclasic.  Sistemul de boltire, sprijinit pe arcuri dublou si stâlpi,  este alcatuit dintr-o bolta semicilindrica pe pronaos si cafas, bolta cu penetratii pe naos, semicalote pe altar si absidele laterale. Proscomidiarul si diaconiconul sunt adâncite în zidarie, sub forma de nise.

Biserica detine bunuri de cult din secolele XVIII-XIX  (icoane, argintarie si carti religioase), precum si iconostasul, ulei pe lemn, secolul al XIX-lea. În curtea bisericii se afla necropola familiei Elena Subin, nascuta Ghica.