Manastirea Constamonitu,Manastirea Constamonitu Halkidiki, Manastiri Manastirea Constamonitu..

Manastirea Constamonitu - Konstamonitou - este una dintre marile manastiri fortificate aflate pe Sfantul Munte Athos, in Grecia. Manastirea este asezata intr-o vale deschisa, la o altitudine de 200 de metri, in partea de nord a peninsulei athonite, la distanta de o ora de mers pe jos fata de arsanaua (portul) de la malul marii. Arsanaua manastirii se afla in golful numit Singhitichiu, aflat intre Manastirea Zografu si Manastirea Dochiariu.

Manastirea Constamonitu este a douazecea in ordinea ierarhica athonita, biserica centrala a acesteia fiind inchinata Sfantului si Intaiului Mucenic si Arhidiacon Stefan. Spre deosebire de celelalte manastiri athonite, aceasta nu se afla intr-un loc salbatic sau greu accesibil, ci intr-o lina depresiune athonita, fiind incojurata de o abundenta vegetatie.

Potrivti vechii traditii, manastirea Constamonitu a fost infiintata de catre Constantiu, fiul Sfantului imparat Constantin cel Mare, undeva prin secolul al IV-lea. Manastirea a primit numele ctitorului ei, ea fiind numita "manastirea lui Consta", adica "a lui Constantiu". Traditia locului mai spune si ca manastirea a fost intemeiata undeva in secolul al X-lea, de catre un calugar numit "Konstamonites", lucru neintarit insa de nici o marturie istorica.

In secolul al XIV-lea. Manastirea Konstamonitou a fost atacata, jefuita si distrusa de catre piratii catalani, istorie petrecuta in mai toate manastirile athonite ale vremii. Dupa intrarea Greciei sub jugul otoman, manastirile athonite au trecut si ele prin grele incercari, suferind multe rautati de la paganii necredinciosi.

La inceputul secolului al XIV-lea, manastirea este distrusa aproape in intregime. Putin mai tarziu, granitele si teritoriile manastirii sunt definite printr-o chrisobula imperiala, ea fiind sprijinita financiar de catre domnitorii Serbiei.

Printre binefacatorii manastirii Constamonitu se numara printul Gheorghe Brancovitch, Anna, printesa Serbiei, si Radic, care a ajutat in mai multe feluri manastirea, in cadrul celui de-al XV-lea secol. In orice fel, taxele imense ale turcilor au dus la ruinarea manastirii.



Printre domnitorii romani care au ajutat Manastirea Constamonitu se numura Vlad inecatul, Petru Rares, Mihnea Turcitul, Radu Mihnea si Constantin Serban.

In anul 1666, la manastirea Constamonitu, din intreaga obste de calugari mai ramasesera in viata numai sase vietuitori. In perioada cruciatilor, manastirea a fost incendiata, datorita marturisirii dreptei credinte si impotrivirii unirii cu Roma "cea rau credincioasa".

La ceva vreme dupa trecerea perioadei de atacuri ale necredinciosilor, manastirea a fost refacuta in intregime de catre generalul sarb Radic. Dupa terminarea lucrarilor de restaurare si reparare a stricaciunilor, generalul sarb s-a calugarit si a intrat in obstea manastirii athonite, sub numele de Roman.


In anul 1705, interventia consului francez Armand a salvat manastirea pentru inca o perioada. In anul 1717, aripa de rasarit a manastirii a fost incendiata si distrusa. Reparatiile acesteia au inceput in anul 1818, sub staretul Hrisant, cu ajutorul doamnei Kyra Vassiliki Kondaxi, sotia lui Ali Pasha de Iannina.

Pe la jumatatea secolului al XIX-lea, starea saracacioasa a manastirii a dus la punerea acesteia sub jurisdictia Sfintei Comuniuni din Careia. Peste inca 50 de ani, aripa nordica si biserica centrala vor fi reconstruite, cu ajutorul a doi calugari: Simeon din Stavira si Iosif din Manastirea Xiropotamu. Staretul ravnitor Simeon, cu puternice fonduri stranse in timp, va rezidi biserica centrala, in anul 1867, pe ruinele celei vechi, si va reface o mare parte dintre cladirile manastirii.


Biserica centrala a manastirii este inchinata Sfantului Arhidiacon Stefan. In biserica se pastreaza o icoana facatoare-de-minuni a Sfantului Stefan, despre care traditia manastirii spune ca a venit aici in chip minunat, din Ierusalim. Icoana a plecat, pe mare, din Ierusalim, in vremea luptelor iconoclaste, cand multime de icoane au fost stricate si distruce de necredinciosi. Icoana sfantului Stefan dateaza din secolul al VIII-lea.

Alaturi de icoana Sfantului Stefan se mai afla si o icona minunata a Maicii Domnului "Hodighitria", adica "Indrumatoarea". Aceasta din urma a fost daruita manastirii Constamonitou de catre Ana Filantropini, regina a Serbiei.

O a treia icoana minunata, pastrata in biserica manastirii, este icoana Maicii Domnului numita "Antiphonetria", adica "cea care Raspunde". In vremea domniei lui Constantin Monomahul, in anul 1020, sfanta icoana a Maicii Domnului "Antiphonetria" a savarsit urmatoarea minune in Manastirea Constamonitu - Konstamonitou: la data de 1 august, cu ocazia praznuirii Cinstei Cruci, ecleziarhul de atunci al manastirii, numit Agathon, s-a mahnit mult din cauza ca nu avea cu ce sa infrumuseteze manastire, cu ocazia sarbatorii.


Aceasta se intampla in ajunul praznicului Mutarii Sfintelor Moaste ale Sfantului Stefan, ocrotitorul manastirii. El s-a rugat cu lacrimi Maicii Domnului si a stat in genunchi toata noaptea. Atipind putin, el a auzit din icoana o voce care ii spunea: "Nu te tulbura, caci eu port de grija de toate cele din Sfantul Munte." In acea clipa, toate rezervele de alimente, de ulei si de lumanari, ale manastirii s-au umplut, spre marea lui bucurie si a obstii.

Undeva pe la jumatatea secolului al XX-lea, manatirea s-a bucurat de vietuirea aici a unui staret cu viata sfanta, pe nume Filaret. Parintii manastirii il cinstesc pe acesta ca pe un sfant, mari si multe minuni petrecandu-se in timpul vietii sale, dar si dupa trecerea lui la Domnul.

Parintele s-a invrednicit de a-l vedea in chip real pe Sfantul Arhanghel Gavriil, sub forma unui tanar pelerin infometat. Ingrijind de o randunica ranita, aceasta nu l-a mai parasit pana la sfarsitul vietii pe batran. Astazi, osemintele parintelui sunt de culoarea specifica Sfintelor Moaste si frumos mirositoare.


Manastirea pastreaza, cu mare evlavie si dragoste, o serie de Moaste si de Sfinte Odoare, printre care: o bucata din Lemnul Sfintei Cruci, Sfinte Moaste de la Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Evanghelist Luca, Sfantul Apostol Andrei, Sfintii doctori Chir si Ioan, Sfantul Partenie al Lampsakului, Sfantul Haralambie, Sfantul Mucenic Artemie, Sfantul Prooroc Zaharia, Sfintii 40 de Mucenici, Sfantul Iacob Persul si multi altii.

Parintii spun ca in aceasta manastire a vietuit si Sfantul Mucenic Artemie, cel care a adus Moastele Sfantului Apostol si Evanghelist Luca. Manastirea pastreaza noua paraclise. Cinci dintre capelele manastirii se afla in interior, iar patru in afara zidurilor. Biblioteca manastirii pastreaza mai bine de 110 manuscrise si 5.000 de carti tiparite.