Manastirea Sihastria Voronei,Manastirea Sihastria Voronei Vorona, Manastiri Manastirea Sihastria Voronei..

Manastirea Sihastria Voronei este o manastire ortodoxa de calugari din Romania, situata pe teritoriul comunei Vorona (judetul Botosani). Ea se afla amplasata in mijlocul unei poieni, inconjurata numai de culmi de dealuri acoperite cu paduri seculare de stejar, fagi, ulmi si frasini, la o distanta de 2-3 km prin padure de Manastirea Vorona. Potrivit traditiei, prin anul 1600, in padurea aflata la o distanta de 2 km de satul Vorona, s-au asezat cativa calugari rusi care au ridicat o bisericuta de lemn si au ctitorit Manastirea Vorona . Printre monahii renumiti care au vietuit la Manastirea Vorona se numara si Cuviosul Onufrie (1700-1789). El era rus de origine si a fost guvernator al unei provincii . In anul 1749, din cauza persecutiilor religioase din Rusia secolului al XVIII-lea a fugit in Moldova, unde s-a calugarit la Manastirea Dragomirna . In anul 1763, l-a cunoscut pe Sf. Paisie Velicicovschi, acesta fiind cel care l-a imbracat in schima cea mare (ca schimonah) la 7 martie 1774. Cuviosul Onufrie a trait ca sihastru in codrii din jurul Voronei timp de 25 de ani (1764-1789), intr-o pestera de pe malul Bahluiului, nu departe de izvoare. Pentru o perioada a fost si staret al Voronei (1777-1779). A copiat traduceri din operele Sfintilor Parinti si a fost duhovnic al multor sihastri din padurile Voronei. Dupa cum spune traditia, in noaptea de Pasti a anului 1789, un inger s-a aratat preotului Nicolae Gheorghiu din satul Tudora . Ingerul i-a cerut sa ia cu sine Sfintele Taine, apoi l-a calauzit pana la pestera pustnicului Onufrie. Foarte slabit, Cuviosul Onufrie a fost impartasit si a cerut sa fie dus la Sihastrie. A trecut la cele vesnice pe 29 martie 1789 si a fost inmormantat de catre cativa calugari in livada, la radacina unui mar. Dupa moartea sa, la mormantul sau au fost savarsite mai multe minuni. Trei calugari de la Schitul Lacuri care se ratacisera noaptea prin padure au fost calauziti de o lumina puternica pana la pestera unde s-a nevoit cuviosul . In anul 1846, pe cand se afla la vanatoare, domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a gasit un fruct mare si frumos la radacina marului ce strajuia mormantul cuviosului, l-a luat cu el si l-a dat nepoatei sale (fiica lui Dimitrie Sturdza ) care era bolnava de epilepsie. Mancand din el, fiica sa s-a vindecat de boala. Din porunca domnitorului, osemintele Cuviosului Onufrie au fost dezgropate la 9 mai 1846, fiind asezate spre cinstire intr-o racla in altarul bisericii Manastirii Vorona. In sedinta sa de lucru din 5-6 iulie 2005, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat canonizarea Cuviosului Onufrie de la Sihastria Voronei, cu data de praznuire la 9 septembrie. Proclamarea oficiala a canonizarii a avut loc pe data de 8 septembrie 2005 la Manastirea Vorona, si pe 9 septembrie la Manastirea Sihastria Voronei . In afara de Cuviosul Onufrie, in codrii din apropierea Manastirii Vorona au mai trait si alti pustnici, fiind cunoscute numele lui Samuil Duhovnicul, Damian Monahul, Ioan Pustnicul, schimonahul Veniamin Constantinescu (1817-1917) etc.
Infiintarea manastirii
La zece ani de la dezgroparea moastelor sale, Sf. Onufrie s-a aratat in vis staretului Manastirii Voronei, arhimandritul Iosif Vasiliu (1853-1876), cerandu-i ca racla sa sa fie dusa la Sihastrie. In anul 1857, langa locul unde a fost mormantul cuviosului, la o distanta de circa 2 km sud-est de Manastirea Vorona, s-a inceput zidirea unei biserici cu hramul "Buna Vestire". Ctitori ai bisericii au fost sase calugari in frunte cu monahii Ioanichie si Mardarie, veniti de la Schitul Cozancea. Biserica a fost sfintita la 25 martie 1865, inainte de finalizarea constructiei, de catre PS Arhiereu Chesarie Sinadon Resmerita, loctiitor de mitropolit al Moldovei. Constructia bisericii a fost terminata abia in anul 1876, racla cu moastele Sf. Onufrie fiind asezata intr-o firida din pronaosul Bisericii "Bunavestire" din Sihastria Voronei, unde se afla si astazi. Biserica Manastirii are astazi doua hramuri: Buna Vestire si Duminica Tuturor Sfintilor. Intre anii 1920-1945, sub egumenia protosinghelului Ghedeon Verenciuc (1920-1947), au avut loc lucrari de reparatie ale ansamblului monahal. Zidul bisericii a fost legat cu bare de fier in anul 1937, s-a construit un acoperis din tabla zincata si au fost ridicate noi cladiri pentru chilii. In anul 1940 s-a finalizat construirea bisericii-paraclis cu hramul "Sf. Mare Mucenic Mina", care a fost sfintita la 9 septembrie 1941 de IPS Mitropolit Irineu Mihalcescu al Moldovei. In anul 1945 a fost refacuta picura interioara a bisericii. In anul 1928, tanarul Toader Arapasu (viitorul Patriarh Teoctist) a plecat din satul natal Tocileni si a strabatut absolut la intamplare codrii Voronei, ajungand la poarta Manastirii Vorona. Fiind minor (avea doar 13 ani pe atunci) si neavand armata facuta, a fost indrumat la Sihastria Voronei unde a vietuit un singur an, pana in 1929, cand a fost primit la Manastirea Vorona . Cu mainile sale, fratele Toader a carat pietre de rau pentru construirea bisericii-paraclis, dupa cum aminteste o placa de marmura amplasata in anul 2005 pe zidul lacasului de cult. In anul 1944, in perioada celui de-al doilea razboi mondial, parintele Ioachim Boghinus a construit in padure, la circa 1,5 km de schit, un paraclis cu hramul "Sf.Treime", unde au fost adapostite odoarele manastirii de invazia sovietica. Acest paraclis (din care astazi se cunosc numai urmele) a fost sfintit in 1950 de IPS Mitropolit Sebastian Rusan al Moldovei. In 1958 s-au construit clopotnita si agheazmatarul. Clopotnita se afla la o distanta de 70 m sud de pridvor, avand la parter un gang de intrare. Agheazmatarul are cupola acoperita cu picturi reprezentand starile sufletesti ale omului, percepute prin prisma omului bun si ale omului rau . In 1984, la o distanta de 300 m de manastire, pe DJ 208H, ieromonahul Pimen Chirila a construit o capela-troita cu hramul "Sf. Prooroc Ilie". Ca urmare a Decretului nr.410 din anul 1959, manastirile Vorona si Sihastria Voronei au fost inchise. Obiectele cu valoare de patrimoniu (Sf.Vase, cruci argintate etc.) de la schit au fost confiscate de catre stat. In anul 1968, mitropolitul Iustin Moisescu al Moldovei si Sucevei a redeschis ambele manastiri, Manastirea Vorona cu obste de calugarite, iar Schitul Sihastria Voronei cu obste de calugari. In cei 10 ani de abandonare, ansamblul manastiresc incepuse sa se degradeze[11]. Prin ravna calugarilor, s-au efectuat unele lucrari de reparatii: s-a reparat bolta bisericii si s-au tencuit fatadele exterioare. In anul 1991, Schitul Sihastria Voronei a fost ridicat, prin decizie a Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, la rang de manastire. In iulie 1992, cu prilejul Proclamarii canonizarii Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfant, manastirea a primit vizita PF Patriarh Teoctist, insotit de mai multi ierarhi: IPS Mitropolit Daniel Ciobotea al Moldovei si Bucovinei, PS Episcop Calinic Argatu al Argesului si PS Episcop Gherasim Cristea al Ramnicului. Dupa ridicarea sa la rangul de manastire, Sihastria Voronei a trecut printr-un proces de modernizare a complexului monahal si s-a pietruit drumul de acces. La 25 martie 1997, PS Episcop Vicar Calinic Botosaneanul al Arhiepiscopiei Iasilor a sfintit Casa "Sf. Prooroc Ghedeon" (construita in perioada 1993-1997). In anul 2005, inainte de canonizarea Cuviosului Onufrie de la Sihastria Voronei, s-au efectuat importante lucrari de reamenajare a bisericii: s-a construit un nou acoperis din tabla de cupru cu o turla deasupra naosului (in locul acoperisului din tabla zincata cu trei turle de influenta ruseasca) si s-a refacut pictura interioara in tehnica fresco. La 9 septembrie 2005, la Manastirea Sihastria Voronei a avut loc proclamarea oficiala a canonizarii Sf. Cuvios Onufrie de catre un sobor de inalti ierarhi (PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, IPS Mitropolit Daniel Ciobotea al Moldovei si Bucovinei, IPS Arhiepiscop Pimen Zainea al Sucevei si Radautilor, PS Episcop Calinic Argatu al Argesului, PS Episcop Casian Craciun al Dunarii de Jos, PS Episcop Laurentiu Streza al Caransebesului, PS Episcop-vicar patriarhal Vincentiu Ploiesteanul, PS Arhiereu-vicar Irineu Slatineanul al Episcopiei Ramnicului, PS Arhiereu-vicar Ioachim Bacaoanul al Episcopiei Romanului si PS Arhiereu-vicar Corneliu Barladeanul al Episcopiei Husilor [12]. Cu acest prilej, biserica a fost resfintita. Printre egumenii si staretii acestei manastiri s-au aflat: protos. Ghedeon Verenciuc (1920-1947), protos. Sava Iftode (1947-1959), Ghenadie Verenciuc (1968-1972), ierom. Visarion Pasnei (1973-1991), protos. Ghedeon Hutanasu (din 1991).